JMathCmd - aplicatie pentru operatii matematice uzuale
Aceasta aplicatie poate fi folosita pentru realizarea de operatii matematice
uzuale, pentru rezolvarea ecuatiilor reale (cu o singura necunoscuta), pentru
calculul determinantului unei matrici etc.
Informatii suplimentare si exemple de folosire pot fi gasite pe aceasta pagina,
sub fereastra miniaplicatiei.
Important
Aceasta aplicatie este oferita publicului fara nici o garantie cu privire la
corectitudinea si/sau potrivirea ei pentru rezolvarea unei probleme.
Oricine alege sa foloseasca aplicatia si/sau rezultatele obtinute cu ajutorul
aplicatiei o va face pe risc propriu.
Semnalarea de erori poate fi facuta la: amate2[at]gmail[dot]com
|
|
|
|
Scurt ghid de utilizare a aplicatiei
-
Expresii: aplicatia recunoaste expresiile matematice introduse in notatia
matematica obisnuita (mai mult sau mai putin).
- operatori: +, -, *, /, ^ - adunare, scadere, inmultire, impartire, ridicare la putere
- operanzi: numere reale in notatie zecimala si x pentru variabila
- functii predefinite: abs, sqrt, sin, cos, asin, acos, sinh, cosh, ln, lg, tor,
avand semnificatiile evidente, exceptie facand functia tor folosita pentru
conversie din grade in radiani (masura unghiurilor).
- constante matematice: p - raportul dintre perimetrul si raza unui cerc -
approx. 3.141592,si e - numarul lui Euler (constanta lui Napier),
approx. 2.718281828.
-
Comenzi disponibile:
-
[ev ]{expresie [argument]} - evalueaza o expresie (calculeaza
valoarea ei) (eventual pentru un argument).
ex. pentru 2*p si 2*p*x 1 va rezulta valoarea 6.28.
-
eva {argument} - calculeaza valoarea functiei curente/selectate
pentru un argument
-
f {expresie} - declararea(si definirea...) unei functii noi.
Functia nou declarata va deveni cea curenta/selectata.
declare a new function. The newly declared
-
p {coeficienti_separati_de_spatii} - declararea unei noi
functii polinomiale.
-
sel {n} - selectarea celei de a n-a functii (comenzi ca
eva si seq folosesc aceasta functie)
-
seq [xl xr] - determinarea radacinilor/solutiilor ecuatiei
curente (ecuatiei asociate functiei curente).
Daca xl si xr sunt specificate, atunci se cauta o
radacina in intervalul [xl,xr].
Daca functia curenta este o functie polinomiala si nu se specifica
un interval de cautare, se incearca determinarea tuturor radacinilor
folosind metoda lui Bairstow.
-
rs[can] [xl xr] - cauta intervale ce pot contine radacini ale
functiei/ecuatiei curente. Daca este precizat intervalul [xl xr],
atunci cautarea se va face pe intervalul [xl,xr]; altfel cautarea
se va face pe intervalul implicit [-20,20].
-
dv1 {x0} - determina prima derivata a functiei curente in
punctul x0
-
dv2 {x0} - determina a doua derivata a functiei curente in
punctul x0
-
int {xl xr} - calculeaza integrala definita a functiei curente
pe intervalul [xl,xr]
-
ls - afiseaza (pe consola) functiile declarate. Functia curenta
este marcata cu semnul <->
-
mat a11,a12,...,ann - declararea unei matrice
-
lsm - afiseaza matricea curenta
-
lsma - afiseaza toate matricile declarate
-
selm n - selectarea celei de a n-a matrici
-
det [n] - calculeaza determinantul matricii curente (sau a
celei de a n-a matrici)
-
? | help - afiseaza informatii ajutatoare
-
Folosirea tastaturii:
-
Tasta Enter poate fi folosita pentru executarea comenzii introduse
in campul de comenzi (campul galben). Acelasi efect poate fi obtinut
folosind butonul Process.
-
Tasta Escape poate fi folosita pentru stergerea continutului liniei
de comanda.
-
Tastele directionale Sus si Jos pot fi folosite pentru parcurgerea
listei ultimelor comenzi folosite.
-
Limitari:
-
Aplicatia pastreaza ultimele 10 functii declarate, ultimele 5
matrici declarate si ultimele 15 comenzi folosite.
-
In cazul multor functii (ecuatii asociate acestora), daca se foloseste
comanda seq fara interval de pornire, comanda va esua (nu va
reusi determinarea radacinii, chiar daca aceasta exista).
In astfel de situatii, specificarea unui interval de pornire cat mai
redus poate ajuta (evident, acest lucru presupune o prealabila
pozitionare a radacinii...)
-
La rezolvarea ecuatiilor polinomiale folosind metoda lui Bairstow,
in anumite cazuri, radacinile gasitre sunt incorecte (imprecise!).
Evident, acest lucru nu se datoreaza metodei, ci implementarii mele
mai putin reusite.
In cazul radacinilor reale, acestea pot fi verificate folosind comanda
eva(daca solutia este o aproximatie buna a radacinii reale,
valoarea functiei va trebui sa fie aproape de 0).
-
Exemple
|
|
Gazduire gratuita oferita de |
|
|
|